GHOST

    Mă trezesc in noapte ca să mă rog căci am nevoie de ceva care să-mi ia durerea si cel mult incerc sa 

Dorm ca să alung demonii,
Dar fantoma ta, fantoma ta
mă ţine trează.

Prietenii mei şi-au dat seama cine eşti,
Da, au văzut ce se află în tine,
Ai încercat să ascunzi un alt tu,
Dar răul din tine a ieşit la suprafaţă.

Tipii ăştia stând la perete
Privesc fiecare mişcare pe care o fac,
Lumină strălucitoare ce stă în umbră,
Inima ta rece îmi face sufletul să tremure.

A trebuit să trec prin iad ca să dovedesc că nu sunt nebună,
A trebuit să-l văd pe diavol ca să-i aflu numele.

Şi atunci iubirea mea ardea,
Da, încă mai arde.

De fiecare dată când mă gândesc la tine
Ma-ntorc şi tu te strecori înăuntru
Şi eu te las să-mi intri pe sub piele
Căci îmi place să trăiesc în păcat.

Nu mi-ai spus niciodată
Că iubirea adevărată o să doară,
Durere adevărată pe care n-o merit,
Adevărul e că nu mă-nvăţ minte niciodată.

Mă tot duc la râu ca să mă rog
Căci am nevoie de ceva care să-mi ia durerea
Şi cel mult
Dorm ca să alung demonii,
Dar fantoma ta, fantoma ta
Mă ţine trează.

Renunţă la fantomă,
Renunţă la fantomă,
Renunţă la fantomă,
Gata cu bântuitul, dragă!

Renunţă la fantomă,
Renunţă la fantomă,
Renunţă la fantomă,
Gata cu bântuitul, dragă!

Mă tot duc la râu ca să mă rog
Căci am nevoie de ceva care să-mi ia durerea
Şi cel mult
Dorm ca să alung demonii,
Dar fantoma ta, fantoma ta
Mă ţine trează.

Iarta-ma

artă-mă pentru a vedea culori într-un cer gri

Ma convins că de partea ta, aș fi fericit,

Iartă-mă pentru tine ?? oferindu

M-am gândit că nu a fost sincer când atât de

și dacă ați avut ochii erau pentru mine,

scuză-mă, dar asta a fost o prostie.

Am idealizat mâna în nopțile și zilele mele,

Și am agățat de ideea că ai fost iubirea vieții mele ??

Azi am cer iertare, iertare, iertare,

Pentru că ai încredere în nici o îndoială inima mea,

Scapă-mi sufletul în brațele tale

De încredere corpul meu în mâinile tale ??

Ne pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău

Pentru crearea mine această poveste de dragoste false,

Și îmi cer scuze

http://Versuri.ro/w/gggglm

De așteptare prea mult timp,

A ratat ??

Mi-ai dat semnalul, dar nu se vedea,

M-am gândit că o zi dintr-o dată vă schimbați,

Nu poate fi atât de prost ma văzut ??

Am idealizat mâna în nopțile și zilele mele,

Și am agățat de ideea că ai fost iubirea vieții mele ??

Astăzi Îmi cer scuze, îmi pare rău, îmi pare rău,

Pentru că nu ai nici o îndoială încrederea inima mea.

Scapă-mi sufletul în brațele tale

De încredere corpul meu în mâinile tale ??

Ne pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău

Pentru crearea mine această poveste de dragoste false,

Și îmi cer scuze

De așteptare prea mult timp,

A ratat ??Perdóname por ver colores en un cielo gris
Por convencerme que a tu lado iba a ser feliz,
Perdóname por entregarme a ti…

Te imaginé sincero cuando no era así
y si tenías ojos eran para mí,
discúlpame pero que tonta fui.

Te idealicé a mi lado en mis noches y días,
Y me aferré a la idea que eras el amor de mi vida…

Hoy te pido perdón, perdón, perdón,
Por haberte confiando sin dudar mi corazón,
Entregar mi alma a tus brazos
Por confiar mi cuerpo en tus manos …
Perdón, perdón, perdón
Por crearme esta falsa historia de amor,
Y te pido perdón
http://Versuri.ro/w/gggglm
Por haber esperado demasiado,
De un perdedor…

Me dabas las señales pero no las veía,
Creía que un día de pronto cambiarías,
No puede ser que estúpida me vi…

Te idealicé a mi lado en mis noches y días,
Y me aferré a la idea que eras el amor de mi vida…

Hoy pido perdón, perdón, perdón,
Por haberte confiando sin dudar mi corazón.
Entregar mi alma a tus brazos
Por confiar mi cuerpo en tus manos …

Perdón, perdón, perdón
Por crearme esta falsa historia de amor,
Y te pido perdón
Por haber esperado demasiado,
De un perdedor…

Iartă-mă, pentru că am văzut culori într-un cer gri

Pentru că m-am convins că alături de tine aveam să fiu fericită,
Iartă-mă că mi te-am dăruit...
Mi te-am imaginat sincer când nu erai așa
Și dacă aveai ochi erau pentru mine,
Iartă-mă, dar ce proastă am fost.
Mi te-am imaginat alături de mine în nopțile și în zilele mele,
Și m-am agățat de idea că tu ești iubirea vieții mele...
Azi îți cer iertare, iertare, iertare,
Pentru că inima mea s-a încrezut în tine fără îndoieli,
Pentru că mi-am lăsat sufletul în brațele tale
Pentru că mi-am dăruit corpul mâinilor tale...
Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă
Pentru că mi-am creat această poveste de dragoste falsă,
Și îți cer iertare

Pentru că am așteptat prea mult,
De la un ratat...
Îmi dădeai semnale, dar nu le vedeam
Credeam că într-o zi, deodată, te vei schimba,
Nu se poate, ce idioată am fost...
Mi te-am imaginat alături de mine în nopțile și în zilele mele,
Și m-am agățat de idea că tu ești iubirea vieții mele...
Azi îți cer iertare, iertare, iertare,
Pentru că inima mea s-a încrezut în tine fără îndoieli,
Pentru că mi-am lăsat sufletul în brațele tale
Pentru că mi-am dăruit corpul mâinilor tale...
Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă
Pentru că am creat această poveste de dragoste falsă
Și îți cer iertare
Pentru că am așteptat prea mult
De la un ratat...

SUFLETUL PERECHE

   E posibil sa nu-l intalnim din prima, e posibil sa nu-l intalnim niciodata sau e posibil sa fie chiar langa noi... Ai impresia ca il stii dintotdeauna, ca stii ce gandeste si simte, telepatia este foarte bine reprezentata, prietenia sau iubirea se leaga de la sine, comunicarea e usoara, placerea de a fi impreuna este maxima.
Exista un sentiment aparte care îti poate indica faptul ca fata de acest om ai o altfel de atractie decât pentru alte persoane. Nu e doar atractie fizica, sexuala, emotionala, ci relatia de acest tip trece dincolo de senzatiile trupesti sau psihice.
    Atunci când întâlnesti un suflet pereche, esti capabil sa renunti la orice s-ar opune si sa învingi orice ti-ar sta în cale. Te cufunzi în inima si îl simti acolo. Tacerea capata mii de nuante. Îl poti simti de la distanta. Îl poti simti în toata complexitatea lui, ca si cum l-ai cunoaste de mii de ani. Este ca si cum nu mai astepti nimic de la celalalt, pentru ca ai deja totul. Simplul fapt ca stii ca exista îti este suficient. Însa exista si suflete pereche care, nu pot fi împreuna niciodata, suflete sortite într-un fel tristetii si durerii neîmplinirii. Atunci îti spui: sufletul meu pereche e pierdut, îl voi regasi poate, cândva, într-o alta viata?!
    Sufletele pereche, se simt. Si se intuiesc. Si se stiu. Este mai grea cautarea caci de fiecare data trebuie sa te opresti asupra unuia si sa vezi daca nu cumva sub toate acele ziduri de aparare si acele masti, nu este El. Si poposesti ceva timp sa iti convingi sufletul daca ai avut dreptate sau nu. Daca nu, pleci mai departe in cautare. Dar toate acele cautari , nu sunt de fapt oare o cale de a te ajuta pe tine ca suflet de a deveni mai puternic, de a deveni frumos ? Pentru ca atunci cind il gasesti, sa stii ca l-ai gasit si sa poti impleti lumina? Multi cauta toata viata, sperînd mereu si mereu ca vor găsi, alţii devin blazati si obosiţi si încetează a mai caută. Niciodată sa nu spui niciodată, pentru ca nu ştii unde se poate ascunde. Poate fi lîngă tine, poate la fi in alt oras, poate fi la 2000 km depărtare. Oriunde ar fi, caută-l. Te poate întregi.
Sufletele pereche, sunt acele suflete care se completeaza reciproc, care sunt compatibile mental si spiritual. Care simt pe celălalt dinainte de a suna telefonul, care simt din tonalitatea vocii, dacă e bine sau nu, dacă simt atunci cînd fac dragoste, ca devin Unul, ca sufletele lor zboară, depasind barieră timpului si a spaţiului, trecînd in astral, in transcendental, devenind printr-o împletire a dansului ameţitor si frenetic o energie puternica, o lumina albă.
Sufletele pereche dainuesc.

                 Sufletele pereche sunt Eu si Tu. Acum si aici.

Intoxicata

   
 Te simt peste tot în jurul meu, deși nu ești în acest spațiu ești de negăsit, nu este nici un o dara din tine aici. Nelăsând în urmă totul pur și simplu nu pot găsi calea și nimic nu poate descrie sentimentul de dans cu această durere. Arunc toate sentimentele și ele se întorc. Mă rostogolesc pe partea ta de pat, ating fata ta care nu este aici.
   Intoxicata sunt cu lacrimile ce nu te vor aduce vreodată înapoi. Sunt sfâșiată în interior și aș vrea sa pot sa merg unde paşii noştri au călcat odată. Voi adormi până am sa te văd la celălalt capăt al universului meu. Cum pot supravieţui doar cu o jumătate de viaţă? Cum pot iubi atît de tare doar cu o jumătate de inimă? Unde mă duc? Cum pot sa respir? Cred că trebuie să fie adevărat ca sunt intoxicata cu tine ...
   Încerc sa țin cât mai departe pozele și suvenirurile noastre. Am găsit o cale să spun că voi fi bine dar uite ca eu sunt încă aici, iar tu curgi prin mine. Minciuna este felul meu de a păstra drumul în timp ce sufletul meu sta în loc, este singura modalitate de a ajunge la sol pentru ca fără prezenta ta mă simt în aer. Da sunt intoxicata, intoxicata de felul cum ai intrat în sufletul meu de ceea ce ai făcut vieții mele.
 

Say You Love Me

 

 Spune-mi că mă iubești, în serile când rămâi singur, cu gândurile tale, în camera unde  ... eu am trăit prin tine și datorita ție, pentru ca aș fi rămas doar o paiață dacă nu ne-am fi întâlnit. Spune-mi că mă mai iubești, în toate zilele în care treci grăbit pe autostrada din apropierea casei mele. Hai SPUNE-MI ....
   Hai SPUNE-MI .... pentru că mi-e dor de felul în care te iubeam, cu tot sufletul dăruindu-ți totul. Cu un devotament al cărui sens nu se mai cunoaște nici măcar în dicționare. Momentele acelea puţine, scurte, mă făceau să îmi doresc și mai mult prezenta, să te vad din nou ... te doream cu o sete cumplită ...
   Doamne ... am convingerea clară că  de ai fi putut simţi și 10% cât de sincere erau trăirile mele, dacă 5% ți-ar fi bătut și ţie inima așa cum începea s-o ia razna inima mea atunci când ne întâlneam ... măcar 1% de te-ai fi străduit să vezi în mine nu doar un trup și sufletul din el ... Atunci dragul meu nu ai fi putut nici măcar să mă priveşti în ochi repetându-mi atunci când realizai că sunt pe punctul de a pleca definitiv ... că îți plac prea mult ca să poți renunța la mine, că să nu mă mai încăpățânez în dorința mea de a te scoate definitiv din viața mea. Doar atunci aveai curajul de a mă ţine în braţe și aveam falsul sentiment că îţi pasă ...
   Ce sa întâmplat cu noi? De ce am renunțat, de ce nu mă mai căuta? Știu orgoliul tău este mai presus de ceea ce duci ca o piatră pe inima ... orgoliul prostesc te împiedica să vii iar, să cauți prezenta mea, să te lași adormit de mângâierile ce te făceau om ... omul pe care îl iubeam atât de tare ...
   Now just tell me you love me ... the rest does not matter ...

Transplant

 

     Am nevoie de un transplant. Poate chiar de doua, unul de inima și altul de creier. Ar fi chiar perfect dacă ar fi posibil să fie făcute simultan pentru că doar astfel pot scăpa de inima asta făcuta bucăți și de creierul ce se întoarce constant la aceleași trăiri.
    Sau poate există transplant de sentimente. Oare cum m-as simți în pielea ta? Mă gândesc că ai și tu propriile fantome ce iți bântuie existenta și nu te lasă să dormi deseori. Care dintre noi oare are răni mai mari și mai adânc îngropate? Răni pe care vrem să le acoperim fie printr-un comportament indiferent, rece și crud fată de ceilalți, fie prin exces de dragoste ce credem că poate trezi în persoana asupra căreia proiectam sentimentele noastre și nevoia de a dovedi că meritam să fim iubiți ... adevărata trăire a iubirii ce strigă după ajutor.
     Simt că ființa mea este alcătuită din doua trupuri într-unul singur. Un trup se contorsionează sub presiunea amintirilor ce îl fac viu, celălalt e nemișcat parcă ar fi spectator la scenele ce îi alcătuiesc existenta. Fiecare lume o face pe cealaltă să pară imposibila, îndepărtată, o alta realitate.
    Am nevoie de un transplant. De ce? Pentru că timpul nu vindeca rănile. Nici măcar nu oprește lacrimile. Când vine vorba de suferință, timpul nu este decât o încercare ratată de a uita.

Noptile trec ... amintirea ramane

    Uimitor ... toate acele trăiri care pentru mine au însemnat totul, pentru că sunt genul de persoană pentru care dragostea este centrul universului, este ceea ce contează, motivul pentru care merită să trăiești ... să iubești și să fii iubit.
    Tu ai fost lumina și noaptea, ai fost culoarea sângelui meu, tu ai fost antidotul și în același timp durerea pentru că n-am fost niciodată atât de sus, pentru că nu iubisem în felul acela pană la tine. Ai fost singurul lucru pe care am vrut să îl ating neștiind că asta ar putea să însemne atât de mult și asta după ce mi se scriseseră în palme povesti despre cum trebuie să supraviețuiești omului ce aduce venin în minte, în suflet ...
    M-ai condus în întunericul din propria-ți viață învățându-mă să-l iubesc, însă eu am vrut să-ți arăt stelele, să vezi lumea ce ar fi putut să ia foc doar la atingerea privirilor noastre. De ce nu ai putut să mă iubești așa cum am făcut-o eu, de ce nu ai putut să mă placi măcar atât cât spuneau cuvintele tale? 
    Îmi plăcea să-ți simt pielea în vârful degetelor pentru că erai singurul ce reușea să dea foc inimii mele otrăvite și ți-am permis să setezi, să dictezi ritmul iubirii noastre pentru că era imposibil să gândesc corect atunci când eram cu capul în nori de dragul tău.
    Astăzi a rămas doar ecoul ....