Pleacă ... zile scurse în calendar, filele anotimpurilor cad asemeni frunzelor îngălbenite de vîndut sentimentelor nerostite, închise în lagărele ne cuvintelor. Suntem asemeni unor anonimi îndrăgostiți de dragoste sau poate îndrăgostiți de senzații, de gîndul ca cineva poate ne va iubi mai mult decît mîine, mai tare decît azi ...
Am rămas ca un nor încărcat de vaporii pasiunilor netransformate în picături scurse pe trupurile însetate de cunoașterea sentimentelor ce altădată lega o pereche. Este toamna, privesc copacii și mi te închipui gonind pe autostrăzi căutînd să-ți satisfaci setea de viata, crezînd ca doar schimbînd braţele ce te strîng la pieptul lor vei simți mai tare ca ești viu.
Pleacă ... zilele se vor evapora ... nu îți simt lipsa, nu mi-e dor de tine ...
Spui de parca s-a sfarsit totul in jurul tau, dar nu-i adevarat deoarece iubirea, dragostea inca mai este nu pentru acel cineva, dar poate pentru altcineva cu care poate te vei intalni. Nu uita speranta nu moare niciodata.
RăspundețiȘtergere