Timpul trece între existențele noastre efemere. Mă vrei mai mult decât oricând, te simt și văd asta în tot ce faci. Încă ai rezerve şi te cerţi cu propria ta minte dacă să faci mai mult de atât, încă nu știi dacă este bine pentru tine să te expui în lume cu mine, dar din adâncul fiinţei tale necunoscute nici măcar ție te răscolește ceva, simţi că te leagă ceva de mine, oare este atracția aceea irezistibilă sau totuşi eşti îndrăgostit de mine fără ca măcar să-ți dai seama?
ă
Crâmpee de timp se scurg peste trăirile noastre separate, se împrăștie în spațiul dintre mine și tine ducându-ne cu gândul la momentele când împreună făceam timpul să se oprească cu o putere de nepătruns de minţile noastre.
Este un incendiu în inima mea care nu mă lasă să te uit, dar rațiunea mă oprește să fac vreun pas înainte sau înapoi. Îmi aduc aminte când această pasiune pentru tine mă scotea din casa în miez de noapte, indiferent de vreme, program sau stare de spirit. Îmi amintesc cum fremătam ca o frunza la sunetul vocii tale care mă chema la ea, cum tot mecanismul ființei mele suferea o schimbare majoră, înflorind ... dar timpul s-a scurs și fiecare clipa modifică existenţa noastră în bine sau în rău.
Poate vei mai încerca să mă chemi în realitatea vie a vieţii tale, dar este decizia mea dacă voi rămâne doar o nălucă ce îţi va chinui mintea sau îngerul ce îţi va atinge buzele ... acum am decis să plec cu fiecare bucățică din mine şi m-ai subestimat crezând că voi rămâne fără să vreau mai mult.
În urma noastră a rămas cicatricea dragostei noastre ciudate care uneori mă lasă fără suflare. Te vei gândi deseori în adâncul fiinţei tale la dorul care te leagă de ființa aceea care nu ți-a cerut nimic ... poate doar o îmbrăţişare de cinci minute ...
