Nevoia de tine

   Nu mai vreau să plâng pentru tine și pentru lipsa ta deși mă doare și nu înțeleg de ce. Poate doar pentru ca eu nu știu să fiu în preajma cuiva decât ascultând, fiindu-i alături cu fiecare părticică din mine, iubind necondiționat.
   Știi tu ? Am acest sentiment pe care nu-l pot ascunde. Am încercat să-ți spun cum mă simt, dar cuvintele nu vin încet iar atunci când te apropii uit tot și limba mea pare de piatra. Te-am privit când zâmbeai, ți-am surprins o lacrimă în colțul ochilor atunci când tandru te priveam și îți mângâiam obrazul ... și tot nu înțelegi și nu știu cum să ți-o spun. Mi-am dorit atât de mult să fiu iubita ta, mi-am dorit ca tu să fii al meu, am acest sentiment și nu pot să-l mai ascund.
   Am încercat să fug departe, sunt multe lucruri pe care vreau să ți le spun, dar tu nu ai cum înțelege, pur și simplu nu poți pentru ca nu simți ce simt eu, sunt doar o jucărie în mâinile tale, azi mă vrei, mâine mă părăsești... și mă vei chema când vei dori să te joci din nou. Aș vrea să nu conteze cum se termina doar ascultă ce am de spus ...

   Tot ce am nevoie e un miracol, tot ce am avut nevoie erai tu, tot ce am avut nevoie era să-mi dai iubire, tot ce am avut nevoie erai tu ... 

 
  

Piece by piece

   Mai întâi de toate trebuie să dispară  mirosul tău de pe perna mea, după care voi spune la revedere șoaptelor tale din visele mele. Apoi buzele noastre se vor despărți în mintea mea și în inima mea, pentru că sărutul tău a pătruns adânc în pielea mea.
   Bucată cu bucată este modul în care voi renunța la tine, sărut după sărut vor părăsi mintea mea, la un moment dat ...
Mai întâi de toate trebuie să zboare, visele mele cu tine și cu mine,
nu mai există nici un punct care să le susțină, abia atunci legăturile noastre se vor rupe.
   Pentru tine și de dragul meu, amintește-ți, că este ceea ce ai ales prin atitudinea ta ...

   Bucată cu bucată este modul în care te voi lăsa să pleci, sărut de sărut, vor părăsi mintea mea, la un moment dat. Voi îndepărta ca pe un înveliș toate amintirile din zilele tăcute, voi lăsa să se estompeze umbra de pe fața ta. 

   Bucată cu bucată este modul în care te voi lăsa să plece orice amintire cu tine, bucată cu bucată ... pas cu pas ... amintirea ta își va șterge amprenta ...

Incursiune printre ganduri

    Sunt atâtea clipe când aș vrea să-ți spun tot ce simt. Când aș dezvălui tot ceea ce se petrece în sufletul și în mintea mea, când aș vrea să-ți strig că este mai mult decât atingeri, sărutări, șoapte și întâlniri de câteva ore ... că dincolo de toate acestea, fără cuvinte, fiecare gest, fiecare sărut îți transmite ceea ce nici măcar mie nu îmi pot rosti de teama sau din dorința ca totul să rămână așa, ca tu să nu pleci, să nu renunți ...
    Este ciudat să spun asta pentru că nu pot să spun nici măcar că suntem împreună sub o anume formă.
    Pot doar să spun că mintea mea te cheamă și că ecoul chemării ei reactivează amintirea imaginii mele, iar tu spui ... "da, te doresc" ...

60

"Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc. - Liviu Rebreanu, Jar"

     Viața este atât de scurtă iar eu te-am lăsat să-ți pui amprenta asupra ei, te-am primit în ea cu bună știință am acceptat ceea ce se petrece între noi - tu partenerul meu ... cel cu care am trăit experiențe inedite și cel pe care l-aș fi vrut mai mult decât pentru 60 de minute dintr-o săptămână. Măcar de ai fi vrut mai mult de atât, de ți-ai fi acordat ție un plus de încă 60 și mie un gram de suflet, sunt conștientă că ar fi fost mult mai bine. Ai fi trecut  dincolo de experiența de a te vedea un trup dezgolit de haine.
    Un plus de pasiune ... Am obosit să fiu focul din privirea ta, căldura ce îți topește pentru acele 60 de minute sufletul de gheață. Lasă-mă în lumea mea, simplă, curată, loială, adevărată iar tu rămâi în lumea ta, a cailor putere, a banilor ce crezi că pot cumpăra orice, a frumuseții ce se ascunde pentru câteva clipe intre cearșafurile tale ...
    Am obosit să te alung și să nu pleci ...
    Ți-am vorbit de multe ori dar fără folos, fără ca măcar să înțelegi ceva. Auzi numai, fără să pricepi gândul meu dureros, pare că vorbele zboară pe lângă tine fără ca rezonanța lor să-ți fi atins cel puțin pavilionul urechii. Uneori asculți și dai răspunsul pe care îl aștept dar nu sunt cuvintele tale și nu înțeleg de ce dacă te mulțumești doar cu 60 de clipe pe săptămână nu îmi spui adevărul. Dar știai forte bine că fiind sincer aș fi plecat de mult de altfel cum am și încercat de atâtea ori ... și nu înțeleg ... de ce nu mă lași, de ce nu renunți, de ce nu vrei să fii uman pentru șaizeci de secunde măcar. Atât ți-ar trebui să realizezi că dacă aș însemna ceva pentru tine și măcar doar plăcere, dacă ai avea un gram de sânge care să-ți străbată inima șaizeci de frânturi dintr-un minut, mi-ai da pace, m-ai lăsa în viata. Nu-mi lua și ultima speranță că mai există o picătură de umanitate și că te-a atins și pe tine vreun strop din ea ... 
    Aș vrea să cred că iți pasă, pentru că așa pare uneori ... Cuvintele care vin din inima pot reflecta limpede natura sentimentelor, însă dacă totul este doar pentru 60 de picături ce ți se scurg prin vene, atunci la ce folosește această limpezime? Înseamnă că nu este o limpezime reală, ci una de reverie, nesemnificativă și care nu duce la nimic, o limpezime fără consecințe și totuși periculoasă deoarece aduce un sentiment de mulțumire fals.