Dacă vreun disc magic ar înregistra formând într-un
limbaj clar NĂVALA gândurilor ce
se zbuciumă în subconștientul nostru,
am fi uimiți și adesea
chiar speriați. Frământarea lăuntrică ... e mult
prea năvalnică pentru
a putea exprima în cuvinte
ceea ce se întâmplă în adâncul de nepătruns al ființei noastre.
DRAGOSTEA dintre o femeie și un bărbat e un lucru ce
se clădește cu migală, care nu se înalță decât cu
ajutorul neprețuit al
timpului. Fiecare zi petrecută împreună e o nouă cărămidă pusă la
temelia TEMPLULUI IUBIRII. Uneori un gest stângaci, o vorbă aruncată aiurea poate face să se prăbușească o bucată serioasa de zid. Atunci trebuie s-o iei de la capăt cu RĂBDARE și PERSEVERENTA . Abia când ai ajuns spre
culmea vieții, e
gata și EDIFICIU.
Omul care IUBEȘTE nu-i decât un biet suflet rătăcitor. Căci în ochii lui, orice loc
unde nu se află și ființa iubită devine o priveliște cenușie.
Pentru îndrăgostitul solitar,
lumea se preschimbă
într-un decor de teatru, unde plutește un fel de ceaţă, prin care el trece cu o totala indiferenţă. Dacă DRAGOSTEA nu-i
este împărtășită, va trăi într-un fel de vis
dureros și va arbora tot timpul două chipuri; unul care va
purta pecetea amabilității, pe care îl va folosi în contactul zilnic cu
semenii; dar acest chip va fi o mască venită să-l ascundă pe celălalt, pe cel adevărat, pe cel
ce se va regăsi când va rămâne singur, pe cel ce-i va exprima
sentimentele adevărate ... mâhnirea, singurătatea și durerea.
