TU ...

   Ai gradate pe mâini hărțile locurilor din care vii și pleci, impregnate violent în carne și împinse sub oasele transparente. Ai tatuata pe obraz victoria, ai lipite de palme desenele căilor spre reușită. 
   Ești un cântec întrerupt de suspine, ești picătura roșie de lichior stropită pe un colț de buze. Ești o frază rămasă neterminată.
Nu ți-e teamă de moarte, ți-e teamă de singurătate; nu iubești trupurile, le iubești ființele și te îndrăgostești mai des decât oricine. La fel de repede le dai și drumul, căci ție îți place să posezi, nu să aparții.
    Ești un capriciu al tinereții, o scăpare nefirească a timpului, o zvâcnire în pulsul vieții... ai fost eu și tu în același timp ... ai fost noi fără să credem că într-o zi totul se va transforma în așteptări fără răspuns, în dorințe ce nu-și vor mai găsi sensul.
  Ești bătălia care câștigă totdeauna ... ești TU și vei reuși orice ți-ai pus în gând!