Must remember that kiss crazy

  

  Precum marea separa continentele ... o sută de mari ne despart pentru ca nu ai curaj sa-ți recunoști sentimentele și exista un singur mod în care inima ta asculta vocea topită care nu își declara dragostea. Mi se spune ca sunt nebună pentru că nu văd cât de puțin ești dispus sa dai, nebună ca am greșit rostind numele tău și am lăsat amintirile sa-mi ardă pielea.

   Dacă aș putea să-ți dau un sărut ai știi cum doare aceasta iubire și atunci ai vrea sa inversezi universul doar să rămâi în neant cu mine. Dar eu mă duc și tu nu mă poți atinge ... știu că ai  da orice pentru a vorbi din nou ... pentru a ma atinge fie și numai cu privirea. 

   Pentru aceasta nebunie nu e nici un leac, doar buzele tale care deschid lumea mea care se prăbușește ... și un sărut nebun ... sărutul tău minte ...

Azi te doresc

 

      Mereu ai fost pasăre călătoare și nu înțeleg din ce motiv m-am obișnuit în fiecare zi tot mai mult cu tine. Amândoi am inventat aventura iubirii. Mi-ai umplut viața și apoi te-am văzut cum mă împingi în prăpastia nepăsării ... fără să spui adio ...

    Vreau ca în brațele tale deschise să primești adevărata bucurie, să îmi găsesc drumul și să te simți bărbatul a cărui putere crește când privești adânc în ochii ce îți șoptesc iubirea atingându-ți sufletul cu fiecare secundă trecută spre nicăieri.

     Azi îmi este dor de tine ... azi am dorința fierbinte de a te avea ... azi te doresc ... Vreau să sting pe buzele tale setea inimii mele, să înțelegi și să descoperi iubirea în fiecare petală de floare, în fiecare nuanță colorată pe caroseria maşinilor tale, în melodii ce trezesc demonii din noi și în acordurile motoarelor ce torc setea ta de putere și faimă ... ah de m-ai dori și tu la fel. Astăzi caut în noapte sunetul vocii tale ca să mă satur de tine ... unde te ascunzi?

   Nu e nimic mai trist decât singurătatea și durerea, nimic mai amar decât să ştiu că nu mă vrei decât pentru cele șaizeci de fulgere ce trec prin conexiunile tale neuronale provocându-ți plăcerea de a-mi poseda sufletul.

 

Repara-ma ...

 Sufletul îmi este defect dorindu-te fie și numai pentru acele 60 de minute pe săptămână, pentru acele 60 de secunde dintr-un minut când pari prezent ... trăind prin fiecare por experienţa de a te simți împlinit, de a-ți fi atât de bine lângă mine încât as dori sa pot opri timpul.
   Repară-mă pentru că în lipsa ta sufletul meu se inunda cu sute de lacrimi pe secunda, repară-mă pană când nu va muri în mine ultima fărâmă de dorință ... pană când nu va găsi altcineva drumul spre inima mea și va ști să repare ce tu ai stricat cu buna știință, să repare acel loc în care tu ai fost cândva și încă doare ...
   Repară-mă pană lumea mea nu se va schimba și va elimina pană și amintirea ta ce sărută fiecare conexiune ce te aduce încă la mine aşa cum fiecare val sărută țărmul la nesfârșit ... cât încă umbra ta n-o să dispară ... dacă vrei să-mi amintesc nopțile lungi când zâmbetul tău îmi încălzea venele prin care curgeai, când mă întrebăm, "oare sărutul tău minte?"
   Dragostea mea nu s-a întins doar pe un kilometru de cuvinte, nu s-a folosit de nici o fraza pentru a te determina sa mă vrei ... nu te-a minţit pentru a se bucura de prezenta ta ... fa-mă sa te iubesc pentru ultima oară asa cum un fluture albastru iubeşte și trăieşte o viaţa într-o zi ... dar de nu poți eliberează-mă pentru ca într-o zi ...
   Într-o zi cândva și lumea mea se va schimba ... într-o zi cineva va repara prezenta ta ștergând ultima dară estompată a ochilor tăi ce aveau emoţii trăind acele 60 de minute în doi ... intr-o zi lumea ta va fi dărâmată ...

Iubire stranie

    Refuz sa mai lupt pentru tine, asa cred pentru ca realitatea este ca ... asa îmi dictează mintea deși inima sărută amintirea ta asa cum fiecare val sărută țărmul la nesfârșit, iar și iar ... 

Nici măcar nu este nevoie sa închid ochii pentru a recrea conexiunile ce mă duc cu gândul la tine, la clipele noastre împreună, la felul în care mă priveai și la ochii tai  care spuneau mai mult decât orice cuvânt ...
    Îmi pare rău dar trebuie sa plec. Am pierdut mult timp stand lângă tine cerșind ceva ce tu nu aveai de oferit, cerșind asemenea unui om al străzii o mica atenție, firimituri ce aveau sa potolească foamea de iubire. Firimiturile erau un pseudo tratament ca sa mă ții lângă tine, promiteai mereu ca te vei schimba, ca nu vrei sa mă pierzi sub nici o forma pentru ca îți plac prea mult și mă vrei alături, dar mi-am promis ... piesa cu piesa am sa descompun amintirea ta, nevoia de tine, nevoia de dragoste.
    Iubire stranie ce mă tine legată de tine, dar în realitate eu sunt problema ... eu pentru ca iubesc prea mult ... pentru ca am sa continui sa te iubesc peste timp, dar voi face asa încât sa nu mai doară.
    Telefonai precizând ca ești liber și cu inima în stomac, ghemuita într-un colțișor de lume, singura pentru ca tu  nu erai aici ... asta este iubire stranie care crește profund, care zâmbește printre lacrimi ... și scriu pentru a-mi elibera sufletul, pentru a liniști fiecare bătaie a inimii ce te cere, sunt doar vise și dureri împărtășite ... și revii mereu pentru ca inima  te cheamă cu forța unui tornade ...