Repară-mă pentru că în lipsa ta sufletul meu se inunda cu sute de lacrimi pe secunda, repară-mă pană când nu va muri în mine ultima fărâmă de dorință ... pană când nu va găsi altcineva drumul spre inima mea și va ști să repare ce tu ai stricat cu buna știință, să repare acel loc în care tu ai fost cândva și încă doare ...
Repară-mă pană lumea mea nu se va schimba și va elimina pană și amintirea ta ce sărută fiecare conexiune ce te aduce încă la mine aşa cum fiecare val sărută țărmul la nesfârșit ... cât încă umbra ta n-o să dispară ... dacă vrei să-mi amintesc nopțile lungi când zâmbetul tău îmi încălzea venele prin care curgeai, când mă întrebăm, "oare sărutul tău minte?"
Dragostea mea nu s-a întins doar pe un kilometru de cuvinte, nu s-a folosit de nici o fraza pentru a te determina sa mă vrei ... nu te-a minţit pentru a se bucura de prezenta ta ... fa-mă sa te iubesc pentru ultima oară asa cum un fluture albastru iubeşte și trăieşte o viaţa într-o zi ... dar de nu poți eliberează-mă pentru ca într-o zi ...
Într-o zi cândva și lumea mea se va schimba ... într-o zi cineva va repara prezenta ta ștergând ultima dară estompată a ochilor tăi ce aveau emoţii trăind acele 60 de minute în doi ... intr-o zi lumea ta va fi dărâmată ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu