Pseudo love

   Credeam că este iubire în tine, dar ești blocat pe bulevardul prăfuit al vieții în care nu te dovedești a fi mai mult decât o paiață. In interiorul tău este doar frica. Frica de a fi tu însuți. Frica de a trăi. Frica de a te îndrăgosti și a te simți iubit, de a te simți viu  ...

    Am fost totul și mai mult de atât. Cu timpul am început să te iubesc cu totul nevinovat și profund ... dincolo de posibilitatea ta de a înțelege . Măcar o șansă de mi-ai fi dat ți-as fi arătat moduri în care tu nici măcar nu te cunoști. Ești atât de superficial încât jur aș prefera să fiu moartă decât un mort cu ochii vii, așa cum ești tu în prezent.

     Ai complicat totul de dragul unei clipe. Ai vrut să pari a fi altă persoană doar ca să mă mai ai o dată. Simt că mi se face greată și mi-am pierdut răbdarea și credința ... Așa că te rog, te cunosc ca pe un copil ... ai fi putut să mă iubești fără să te bălăcești în mizeria din propria-ți viata.

    Ti-am dat totul și n-am primit nimic în schimb pentru că m-ai considerat doar un trofeu pe patul tău pe care-l vrei doar când ți-e greu crezând că a ta voi fi mereu. De cite ori mi-ai zâmbit, te întreb de câte ori? De prea puține ori. De atâtea ori m-am mințit sperând că vei fi OM, că vei înțelege ... dar tu ești un nebun ce mi-ai servit o pseudo dragoste.

    Acum poți să spui ce vrei, dar știu că va veni timpul când vei regreta felul în care m-ai trădat ... tu și preudo dragostea ta

Puzzle

 

      Când eram tânăra eram o persoana pentru care dragostea însemna totul și atunci când eram îndrăgostită tot universul se contopea cu ființa mea. Dar acele zile sunt departe și nu vreau să trăiesc singură. Nu pot să îndur asta mult timp pentru că singurătatea ucide. Este greu să fii singur ... pentru că asta te face nesigur. Așa că singura vindecare este iubirea.

      Sufletul te-a ales fără voința mea pe tine pentru a fi piesa lipsa din puzzle-ul meu. Ai intrat în viaţa mea ca o vijelie, ai dărâmat toate barierele și mi-ai dat lumea peste cap. Cu fiecare mesaj ce mă chema la tine pătrundeai tot mai adânc în toate particulele ființei mele și te răspândeai pentru a pune stăpânire pe teritoriul ce îl păzisem cu atâta strășnicie departe de dragoste ...

      Mi-ai furat inima călcând pe rănile ei pentru a le face din nou să sângereze pentru ca mai apoi cu fiecare nouă mutare să vindeci ceea ce durea atât de tare ... cu fiecare gest de indiferență, cu fiecare mesaj, cu tot ce ai fost dispus să faci în momentul când ai realizat că mă vei pierde definitiv...

       Lumea vitezei vine să iți studieze realizările, se învârte în jurul tău și ar da orice pentru a-ți intra în grații. Eu stau deoparte și te privesc fără ca tu să realizezi cât ador determinarea ta și aș da orice să am jumătate din ființa ta. Iar atunci când castelele pe care le construiești se năruiesc ai nevoie de mine, iar eu mă simt atunci ca una dintre lucrările tale, ai nevoie de mine pentru a te ridica din nou, ai nevoie de forța pe care ți-o dă prezenta mea pentru a te simți din  nou puternic ... așa încât devin piesa lipsa din puzzle-ul tău ...

       Ochii ne sunt plini de amintiri cu noi, fiecare poartă pe retină crampee ce ard sufletele ce reconstituie mereu aceiași poveste ... povestea noastră ... Pe nesimțite am devenit dependenți unul de celălalt și am construit puzzle-ul ciudatei noastre iubiri, puzzle-ul vieților noastre ... acum sunt în inima ta ... ești parte din sufletul meu!