Inima mea o masina tunata de-a ta

   Şiruri de lacrimi se scurg pe obraz. Nu pot spune ca le ştiu povestea, însă le simt legate de inima care se simte ranita si nu ştiu de ce.Construiesc un gard de protecţie în jurul ei si cred cu toata puterea ca o poate apară de ea însăşi. O simt slabă sau mai degrabă neputincioasă în fata asaltului de replici, comportamente si situaţii cărora nu ştie cum sa le facă fata.

   Ciudat, este luată pe sus de atitudinea celui căruia credea ca îi poate face fata. Nedumerirea vine din faptul ca se simte tratată ca una dintre maşinile lui - le iubeşte pe toate în egala masura, le acorda atenţie cînd au probleme tehnice, dar ce se întîmplă atunci cînd nu îi mai place imaginea lor? Pentru o vreme sunt păstrate la adapost pana li se va hotărî soarta. Printre miile de gînduri si probleme zilnice îşi aduce aminte si de ea - maşina aceea, "poate ca ar trebui sa-i schimb design-ul", îi spune el - fugitiv pentru ca sunt o grămada de alte lucruri importante pe lista. Îşi spune ca se va ocupă de ea mai tîrziu.

   Într-una din zile o vede aşteptînd cuminte ca atenţia lui sa se abata si asupra ei. Masinuta îi citeşte gîndul care spune, "am sa te tunez, vei arată diferit, vei fi asa cum vreau eu, mai atrăgătoare si mai puternica". Ea nu protestează pentru ca are nevoie de atenţia lui, pentru ca este nedumerita de acest tratament, pentru ca vrea iubire.

   Asa este inima mea ... una dintre maşinile tale. Va fi ea preferata, sau te va privi de departe, întrebîndu-se: ce este de făcut?, ar trebui mai bine sa rămîn doar o amintire?