Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti. - Octavian Paler

joi, 27 septembrie 2012

Journey of the Heart


    Trecem de la copilărie spre maturitate și începem să înțelegem că nu suntem chiar așa de puternici, că uneori supraviețuirea depinde de ceilalţi. Atunci începem să iubim aşteptînd recompensă și pe măsură ce viaţa merge înainte, dorim din ce în ce mai mult reciprocitate. Suntem dispuși să sacrificăm totul, inclusiv puterea noastră, ca să primim în schimb aceeași iubire pe care o oferim. Si sfîrşim unde suntem astăzi: adulţi făcînd orice ca să fim acceptați și iubiți. 
   Cine poate pătrunde dincolo de haina exterioară, prin fiece por să simtă ceea ce trăieşti, să înțeleagă că uneori faci alegeri cu inima, alteori cu mintea, însă cel mai des încerci să maschezi ce de fapt doare cu adevărat pentru a nu te mai răni...
"Avusesem nevoie să îi simt buzele, pentru a mă convinge că trecutul nu îmi mai afectează prezentul. Am avut nevoie de el, să nu-mi mai fie frică de mine." - pentru o clipă am privit în interiorul meu pentru a înţelege că întradevăr AVEAM NEVOIE DE TRECUT.

2 comentarii:

  1. Atat de frumos , atat de adevarat , nu am cuvinte . Iti ador blog-urile ;x .

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Alle. Aici este refugiul meu, coltisorul de lume in pot da drumul sentimentelor fara ca esle sa fie judecate, imi pot descatusa sufletul pentru ai da aripi ulterior ...

    RăspundețiȘtergere