Mă întreb de ce? Mai bine m-as întreba de ce nu ai fi făcut-o? Ce motiv ai fi avut sa te gîndești ca am și eu un suflet, ca nu sunt de piatra ca tu sa poți face și spune orice iar eu sa trec cu vederea ca și cum nimic din toate astea nu s-ar întîmpla.
Ai fost cel care mi-a redat imaginea pozitivă. Cel care ma făcut sa renasc și cel care ma ucis în același timp. Cel ce a crezut în mine ca apoi să-și șteargă credința. Cel care m-a ridicat ca apoi sa-mi dea drumul de acolo de sus după ce îmi tăiase aripile ce erau atît de fragile. De ce...? Crezi ca poți avea vreun răspuns ... poate ca a fost doar o joacă.
Ti-a plăcut sa te simți dorit, iubit... Asta ți-a dat putere și ai realizat lucruri importante în lumea ta. Dar cu lumea mea cum rămîne? Cum sa ma descurc acum cînd tu ai hotărît ca eu sunt doar o marionetă de care nu mai ai nevoie? Încă odată ... de ce ... ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu