Ce este de neînţeles în mintea mea când la tine totul este clar? Ştii sa faci diferenţa între o relaţie de durata şi una care se va termina chiar dacă afirmi - "de ce ar trebui sa se termine? nu trebuie".
Fără sa vreau, fără sa ştiu, fără măcar sa-mi dau seama cum şi de ce, cred ca m-am îndrăgostit de tine deşi ştiu care au fost termenii stabiliţi la început. Timpul asta care s-a scurs între întâlnirile noastre simple, intense, irevocabile şi de neînţeles au născut din mine senzaţii noi cărora as vrea sa le prind sensul. Sunt lucruri despre care nu pot găsi cuvinte să-ţi vorbesc, dar ştiu ca exista acolo în mine şi m-au ajutat sa merg mai departe în clipele când nu mai credeam în nimic, nici măcar în mine.
Pentru asta ţi-am spus cat îmi eşti de drag, pentru ca m-ai salvat de ura pe care o aveam în suflet îndreptată asupra mea, deoarece alţii nu au ştiut sa vadă în mine frumuseţea. Îmi călcaseră în picioare respectul de sine pana acolo încât nu mai eram în stare sa ies pe strada şi sa-i privesc în ochi pe oameni. Mă făcuseră sa cred ca nu am nici o valoare.
Tu ai ştiut sa vezi, tu mi-ai simţit neliniştea. Ai revenit şi încă eşti aici iar eu ca o trădătoare vreau sa te scot din mintea şi sufletul meu pentru ca ce? Pentru ca as vrea sa fii mai mult timp al meu. Pentru ca vreau sa ştii cat sunt de vie. Sunt încă aici luptând pentru tine cu propria mea fiinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu