Vreau sa poţi vorbi cu mine nu doar fugar sa-mi spui despre problemele tale sa-mi vorbeşti ca unui prieten (ştiu îmi vei spune ca tu nu ai prieteni de nădejde). Sa mă poţi tine în braţe măcar cinci minute.
Nu îţi cer sa mă iubeşti pentru ca lucrul asta nu se cere el vine de la sine. Vreau doar un pic de afecțiune de care am cu disperare nevoie pentru ca îmi e greu sa mă descurc în vîrtejul trăirilor zilnice, îmi e greu sa mă împart între atîtea responsabilităţi, iar îmbrăţişarea ta îmi poate aduce un pic de linişte si puterea de a merge mai departe, Nu pot cere altcuiva ceea ce trebuie sa îmi dai tu, nu pot si nu vreau pentru ca sunt cu tine chiar dacă tu eşti cu mine doar pentru cîteva ore tîrzii din noapte cînd simţi nevoia sa mă vezi.
Ştiu, dacă ai citi aceste rînduri mi-ai spune ca nu mai ştii nici tu ce vrei de la mine. M-am purtat rece si am vrut sa te răneasc si as vrea sa o fac pana vei simţi ca si tu ai o inima care nu poate rămîne chiar indiferentă la tot ce se întîmplă în jurul tău. Sunt un om înainte de toate care te-a ales pe tine pentru ca vedeam puterea în tine, protectia si pentru ca mi-ai redat imaginea pozitivă despre mine, dar acum prin acţiunile tale sau prin lipsa lor încerci sa mă îneci din nou în mlaștina care îmi ucisese sufletul.
Stai pe acelaşi drum, încearcă sa vezi în mine un prieten, sau încearcă sa te vezi pe tine, dacă ai avea puterea de a vedea mai mult decît o femeie. Sunt aici, trăiesc, respir, mă doare, mă bucur, plîng, putem fi împreună oameni mai buni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu