Mi-ai frant aripile ... inca odata ... de ce ...

   

   Mă întreb de ce? Mai bine m-as întreba de ce nu ai fi făcut-o? Ce motiv ai fi avut sa te gîndești ca am și eu un suflet, ca nu sunt de piatra ca tu sa poți face și spune orice iar eu sa trec cu vederea ca și cum nimic din toate astea nu s-ar întîmpla.

    Ai fost cel care mi-a redat imaginea pozitivă. Cel care ma făcut sa renasc și cel care ma ucis în același timp. Cel ce a crezut în mine ca apoi să-și șteargă credința. Cel care m-a ridicat ca apoi sa-mi dea drumul de acolo de sus după ce îmi tăiase aripile ce erau atît de fragile. De ce...? Crezi ca poți avea vreun răspuns ... poate ca a fost doar o joacă.

    Ti-a plăcut sa te simți dorit, iubit... Asta ți-a dat putere și ai realizat lucruri importante în lumea ta. Dar cu lumea mea cum rămîne? Cum sa ma descurc acum cînd tu ai hotărît ca eu sunt doar o marionetă de care nu mai ai nevoie? Încă odată ... de ce ... ?

Stai pe acelasi drum

   Vreau sa poţi vorbi cu mine nu doar fugar sa-mi spui despre problemele tale sa-mi vorbeşti ca unui prieten (ştiu îmi vei spune ca tu nu ai prieteni de nădejde). Sa mă poţi tine în braţe măcar cinci minute. 

   Nu îţi cer sa mă iubeşti pentru ca lucrul asta nu se cere el vine de la sine. Vreau doar un pic de afecțiune de care am cu disperare nevoie pentru ca îmi e greu sa mă descurc în vîrtejul trăirilor zilnice, îmi e greu sa mă împart între atîtea responsabilităţi, iar îmbrăţişarea ta îmi poate aduce un pic de linişte si puterea de a merge mai departe, Nu pot cere altcuiva ceea ce trebuie sa îmi dai tu, nu pot si nu vreau pentru ca sunt cu tine chiar dacă tu eşti cu mine doar pentru cîteva ore tîrzii din noapte cînd simţi nevoia sa mă vezi.

    Ştiu, dacă ai citi aceste rînduri mi-ai spune ca nu mai ştii nici tu ce vrei de la mine. M-am purtat rece si am vrut sa te răneasc si as vrea sa o fac pana vei simţi ca si tu ai o inima care nu poate rămîne chiar indiferentă la tot ce se întîmplă în jurul tău. Sunt un om înainte de toate care te-a ales pe tine pentru ca vedeam puterea în tine, protectia si pentru ca mi-ai redat imaginea pozitivă despre mine, dar acum prin acţiunile tale sau prin lipsa lor încerci sa mă îneci din nou în mlaștina care îmi ucisese sufletul.

   Stai pe acelaşi drum, încearcă sa vezi în mine un prieten, sau încearcă sa te vezi pe tine, dacă ai avea puterea de a vedea mai mult decît o femeie. Sunt aici, trăiesc, respir, mă doare, mă bucur, plîng, putem fi împreună oameni mai buni.
  

Asta este pasiune!

    Nu exista balanta pentru cântărirea sentimentelor. Se spune ca în dragoste, întotdeauna dai mai mult decât sa primeşti, sau poate este invers? Sa iubeşti şi sa-i dăruieşti persoanei iubite ce-si doreşte, nu doar posibilitatea de a-şi satisface plăcerile mondene, ci sa-i jertfeşti chiar onoarea ta, este chiar o dovada supremă de dragoste, sau de nesfârşită încredere, sau de copilăreasca naivitate, sau pur şi simplu de nesăbuinţă? - Honore de Balzac

Pentru ca m-ai salvat ...

   Ce este de neînţeles în mintea mea când la tine totul este clar? Ştii sa faci diferenţa între o relaţie de durata şi una care se va termina chiar dacă afirmi - "de ce ar trebui sa se termine? nu trebuie".

   Fără sa vreau, fără sa ştiu, fără măcar sa-mi dau seama cum şi de ce, cred ca m-am îndrăgostit de tine deşi ştiu care au fost termenii stabiliţi la început. Timpul asta care s-a scurs între întâlnirile noastre simple, intense, irevocabile şi de neînţeles au născut din mine senzaţii noi cărora as vrea sa le prind sensul. Sunt lucruri despre care nu pot găsi cuvinte să-ţi vorbesc, dar ştiu ca exista acolo în mine şi m-au ajutat sa merg mai departe în clipele când nu mai credeam în nimic, nici măcar în mine. 

   Pentru asta ţi-am spus cat îmi eşti de drag, pentru ca m-ai salvat de ura pe care o aveam în suflet îndreptată asupra mea, deoarece alţii nu au ştiut sa vadă în mine frumuseţea. Îmi călcaseră în picioare respectul de sine pana acolo încât nu mai eram în stare sa ies pe strada şi sa-i privesc în ochi pe oameni. Mă făcuseră sa cred ca nu am nici o valoare.

   Tu ai ştiut sa vezi, tu mi-ai simţit neliniştea. Ai revenit şi încă eşti aici iar eu ca o trădătoare vreau sa te scot din mintea şi sufletul meu pentru ca ce? Pentru ca as vrea sa fii mai mult timp al meu. Pentru ca vreau sa ştii cat sunt de vie. Sunt încă aici luptând pentru tine cu propria mea fiinţă.

 

Ganduri ciudate

  Dacă fiecare gând ce brăzdează mintea şi inima s-ar putea transforma într-una dintre maşinile tale preferate as fi fericită ca măcar o data pe zi m-ai privi, m-ai conduce, mi-ai aduce îmbunătăţiri. Dacă dincolo de cuvintele nerostite ai şti sa simţi cum vibrează fiece fibra din a mea fiinţă atunci când te vede. De-ai şti cat de irezistibilă devine dorinţa mea , de a răspunde mesajelor, de a te auzi atunci când telefonul sună insistent căutându-mă pentru a-ţi potoli setea de dragoste.

   Peste tot vad afişele evenimentelor pregătite de tine. Par a fi nişte fantome gata sa-mi răpească liniştea. 

  Simt peste tot ochii tai aţintiţi asuprea mea cercetându-mă insistent parca întrebând ce se ascunde dincolo de ceea ce le este permis sa vadă. Ii simt patruzându-mi prin fiecare por, punând stăpânire pe fiinţa mea, întrebându-se de ce nu sunt ca celelalte. Nici ei, nici tu cu toată puterea de a pătrunde necunoscutul, nu iţi poţi da seama ce este diferit, ce te atrage, ce este atât de irezistibil.