Doza de drog

     Atunci când cred mai tare că am scăpat de imaginea ta ce-mi rulează mereu prin fața ochilor reapari cu acel tot minim cu care mă otrăvești. Doza de drog ... doar atât cât să îmi doresc să te simt din nou, să-ți văd ochii negri ce sorb cu toată intensitatea fiecare picătură de viata ce curge în mine.
     Îmi furi pasiunea și asta știi că îți va reda energia pentru a-ți continua drumul printre motoare și cai putere. Intri înlăuntrul meu ca să-ți hrănești orgoliul și credința că duci doar luptele pe care le poți câștiga ... dar nu e o lupta și o înțelege mută intre sufletele noastre ce se atrag reciproc fără prea multe cuvinte sau evenimente petrecute împreună ... atracție fatală ... poți defini asta?
     Nu știu cum am ajuns aici. Doar știu că la un moment dat intră cineva în viata ta și ajungi să te gândești numai la acea persoană până când devine parte din viata ta și va rămâne veșnic acolo. Chiar dacă unele legături pur și simplu există, subconștientul cere explicații și își dorește mai mult pentru că așa este firesc să se întâmple când cineva ți-a intrat în suflet și îți respiră în fiecare por.
     Fiecare trebuie să își înfrunte demonii și să își înfrângă temerile ... trebuie să renunț la acest drog ... sau este medicamentul ce îmi redă pofta de viată ... dorința de a ști că ... sunt vie.

TU ...

   Ai gradate pe mâini hărțile locurilor din care vii și pleci, impregnate violent în carne și împinse sub oasele transparente. Ai tatuata pe obraz victoria, ai lipite de palme desenele căilor spre reușită. 
   Ești un cântec întrerupt de suspine, ești picătura roșie de lichior stropită pe un colț de buze. Ești o frază rămasă neterminată.
Nu ți-e teamă de moarte, ți-e teamă de singurătate; nu iubești trupurile, le iubești ființele și te îndrăgostești mai des decât oricine. La fel de repede le dai și drumul, căci ție îți place să posezi, nu să aparții.
    Ești un capriciu al tinereții, o scăpare nefirească a timpului, o zvâcnire în pulsul vieții... ai fost eu și tu în același timp ... ai fost noi fără să credem că într-o zi totul se va transforma în așteptări fără răspuns, în dorințe ce nu-și vor mai găsi sensul.
  Ești bătălia care câștigă totdeauna ... ești TU și vei reuși orice ți-ai pus în gând!

Je t' aime

   Te iubesc, fără să știu cum să mă opresc din a te iubi, fără să știu nici cum, nici de ce. Te iubesc așa, pentru că nu știu altfel. Unde nu ești tu, nici eu nu mai sunt!

   Când trupul nu mai conține suficienta energie, el îl părăsește și-și caută o noua sursă de viată care îl va primi ca să-și continue periplul. Si câtă vreme caută? O zi, un veac? Depinde de forța lui, de resursele de energie pe care le-a regenerat de-a lungul unei vieți. Si dacă duce lipsă de asemenea resurse? Se stinge! Care este această energie? Izvorul vieții: sentimentul!
   Da, am sentimente pentru tine, cel care nu mai înțeleg dacă mă ignoră uneori în mod voit sau pur și simplu asa este el. Tu scorpionul în care toate trăirile sunt adânc îngropate. Ești persoana pe care o plac fără să caut motiv - asta dacă nu cumva sufletul meu îl citește în interiorul tău și eu nu vreau să recunosc - ești cel cu care vreau să fac dragoste.
   Ne învârtim în cerc, pentru tine totul poate fi clar și as da un an din viata să știu ce gândești cu adevărat despre noi ... și atunci îmi spun ... Crezi ca ne putem iubi atât de mult, încât moartea sa nu șteargă amintirea? Crezi că e cu putință ca un sentiment să ne supraviețuiască și să ne readucă la viață? Crezi că timpul îi poate reuni la nesfârșit pe aceia care s-au iubit îndeajuns de tare ca să nu se piardă?