Mereu ai fost pasăre călătoare și nu înțeleg din ce motiv m-am obișnuit în fiecare zi tot mai mult cu tine. Amândoi am inventat aventura iubirii. Mi-ai umplut viața și apoi te-am văzut cum mă împingi în prăpastia nepăsării ... fără să spui adio ...
Vreau ca în brațele tale deschise să primești adevărata bucurie, să îmi găsesc drumul și să te simți bărbatul a cărui putere crește când privești adânc în ochii ce îți șoptesc iubirea atingându-ți sufletul cu fiecare secundă trecută spre nicăieri.
Azi îmi este dor de tine ... azi am dorința fierbinte de a te avea ... azi te doresc ... Vreau să sting pe buzele tale setea inimii mele, să înțelegi și să descoperi iubirea în fiecare petală de floare, în fiecare nuanță colorată pe caroseria maşinilor tale, în melodii ce trezesc demonii din noi și în acordurile motoarelor ce torc setea ta de putere și faimă ... ah de m-ai dori și tu la fel. Astăzi caut în noapte sunetul vocii tale ca să mă satur de tine ... unde te ascunzi?
Nu e nimic mai trist decât singurătatea și durerea, nimic mai amar decât să ştiu că nu mă vrei decât pentru cele șaizeci de fulgere ce trec prin conexiunile tale neuronale provocându-ți plăcerea de a-mi poseda sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu