Precum marea separa continentele ... o sută de mari ne despart pentru ca nu ai curaj sa-ți recunoști sentimentele și exista un singur mod în care inima ta asculta vocea topită care nu își declara dragostea. Mi se spune ca sunt nebună pentru că nu văd cât de puțin ești dispus sa dai, nebună ca am greșit rostind numele tău și am lăsat amintirile sa-mi ardă pielea.
Dacă aș putea să-ți dau un sărut ai știi cum doare aceasta iubire și atunci ai vrea sa inversezi universul doar să rămâi în neant cu mine. Dar eu mă duc și tu nu mă poți atinge ... știu că ai da orice pentru a vorbi din nou ... pentru a ma atinge fie și numai cu privirea.
Pentru aceasta nebunie nu e nici un leac, doar buzele tale care deschid lumea mea care se prăbușește ... și un sărut nebun ... sărutul tău minte ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu