Iubire stranie

    Refuz sa mai lupt pentru tine, asa cred pentru ca realitatea este ca ... asa îmi dictează mintea deși inima sărută amintirea ta asa cum fiecare val sărută țărmul la nesfârșit, iar și iar ... 

Nici măcar nu este nevoie sa închid ochii pentru a recrea conexiunile ce mă duc cu gândul la tine, la clipele noastre împreună, la felul în care mă priveai și la ochii tai  care spuneau mai mult decât orice cuvânt ...
    Îmi pare rău dar trebuie sa plec. Am pierdut mult timp stand lângă tine cerșind ceva ce tu nu aveai de oferit, cerșind asemenea unui om al străzii o mica atenție, firimituri ce aveau sa potolească foamea de iubire. Firimiturile erau un pseudo tratament ca sa mă ții lângă tine, promiteai mereu ca te vei schimba, ca nu vrei sa mă pierzi sub nici o forma pentru ca îți plac prea mult și mă vrei alături, dar mi-am promis ... piesa cu piesa am sa descompun amintirea ta, nevoia de tine, nevoia de dragoste.
    Iubire stranie ce mă tine legată de tine, dar în realitate eu sunt problema ... eu pentru ca iubesc prea mult ... pentru ca am sa continui sa te iubesc peste timp, dar voi face asa încât sa nu mai doară.
    Telefonai precizând ca ești liber și cu inima în stomac, ghemuita într-un colțișor de lume, singura pentru ca tu  nu erai aici ... asta este iubire stranie care crește profund, care zâmbește printre lacrimi ... și scriu pentru a-mi elibera sufletul, pentru a liniști fiecare bătaie a inimii ce te cere, sunt doar vise și dureri împărtășite ... și revii mereu pentru ca inima  te cheamă cu forța unui tornade ...