Need you now

   Sunt atâtea clipe când am nevoie de tine, când as striga sau ți-aș trimite mesaj ... need you now ... sunt atâtea de spus, dar am impresia uneori, sau poate este chiar purul adevăr ca tu gândești altceva. Doar eu am nevoia aceasta sau ți-am trecut și eu vreodată prin minte nu doar ca o refulare de supărări ci mai mult de atât. Au existat momente în care sa te fi gândit ca la un om la mine? Mie mi se întâmplă adesea sa te găsesc printre gânduri fugare, prin amintiri fără regrete, prin însăși clipele care formează viata, viata mea ...

   Ești în gândul meu pentru ca iubesc ideea de noi și mi-am imaginat fie și pentru o clipa ca m-ai putea iubi și am face o pereche. Când ma gândesc la asta îmi spun în funcție de atitudine ta de moment: "ce sadism", sau "uite o minune". Îmi pare atât de rău ca nu poți sa scoți la iveala ce este mai bun în tine, pentru ca sunt sigura ca în adâncul sufletului este un gram de platina, ca sufletul tău are valoare reala, dar încâlceala trăirilor de pana acum și mediul în care te învârți nu îți da voie sa fii tu, deschis, sincer, onest.

  Si dacă totuși ma înșel ceea ce mi-e greu sa cred și totuși ești asa cum te vad mai mereu: rece, sobru, răutăcios ... încep sa ma întreb ce mai caut lângă tine ... nu știu însă , nu ma pot hotărâ, dacă sa mai continui, sau este mult mai înțelept sa renunț ...