Credeam că este iubire în tine, dar ești blocat pe bulevardul prăfuit al vieții în care nu te dovedești a fi mai mult decât o paiață. In interiorul tău este doar frica. Frica de a fi tu însuți. Frica de a trăi. Frica de a te îndrăgosti și a te simți iubit, de a te simți viu ...
Am fost totul și mai mult de atât. Cu timpul am început să te iubesc cu totul nevinovat și profund ... dincolo de posibilitatea ta de a înțelege . Măcar o șansă de mi-ai fi dat ți-as fi arătat moduri în care tu nici măcar nu te cunoști. Ești atât de superficial încât jur aș prefera să fiu moartă decât un mort cu ochii vii, așa cum ești tu în prezent.
Ai complicat totul de dragul unei clipe. Ai vrut să pari a fi altă persoană doar ca să mă mai ai o dată. Simt că mi se face greată și mi-am pierdut răbdarea și credința ... Așa că te rog, te cunosc ca pe un copil ... ai fi putut să mă iubești fără să te bălăcești în mizeria din propria-ți viata.
Ti-am dat totul și n-am primit nimic în schimb pentru că m-ai considerat doar un trofeu pe patul tău pe care-l vrei doar când ți-e greu crezând că a ta voi fi mereu. De cite ori mi-ai zâmbit, te întreb de câte ori? De prea puține ori. De atâtea ori m-am mințit sperând că vei fi OM, că vei înțelege ... dar tu ești un nebun ce mi-ai servit o pseudo dragoste.
Acum poți să spui ce vrei, dar știu că va veni timpul când vei regreta felul în care m-ai trădat ... tu și preudo dragostea ta
Superb! Foarte frumos ai decodat in cuvinte acest cumul de sentimente pe care le-ai trait.
RăspundețiȘtergere