Ganduri ....

    Înțelepciunea vine odată ce tumultul evenimentelor s-a consumat. Atunci știm ce am făcut bine, unde am greșit și mai mult de atât, dacă trebuie să ne oprim.

  Mă gandesc că ar fi bine să ne oprim acum, cel puţin pentru mine acesta ar fi cel mai înţelept lucru, pană nu ajung să te iubesc cu tot sufletul. Acesta ar fi momentul, pentru că îmi eşti drag mai mult decît as putea să recunosc, pentru că ceva începe să se petreacă în sufletul meu si nu mai vreau să am motive de suferinţa, chiar dacă ştiu că uneori dragostea poate însemna durere.

   Ce poate fi dincolo de cuvintele nespuse? Ştiu că într-o zi vei cunoaste valoarea momentelor petrecute cu mine! Dar ... am nevoie de linişte. Nu îmi mai trebuie durere, pentru că am avut parte de prea multă. Nu mai vreau iubire cu împrumut. Pentru o astfel de iubire nu trebuie să munceşti prea mult, nici nu trebuie să o cauţi. În schimb eu vreau un suflet al meu, jumătatea care să dea sens vieţii, fiinţa care să mă iubească mai mult decît pe ea în asa fel încît să nu îmi facă nici un rău.

   Eu am nevoie de tine pentru a-mi da putere, pentru a-mi redă respectul de sine, pentru a şti că sunt o fiinţă iubită, dorită ... pană nu de mult am realizat că toate aceste elementele sunt cele ce au sudat legătura noastră. Dar cred că este nevoie de mai mult.