Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti. - Octavian Paler

sâmbătă, 13 august 2011

Oare sarutul tau minte?

 Amestec de gînduri, nori inclestati în adancul sufletului, ploaie de expresii inflexibile, ne curge prin vene dulcea otravă a nevoii de noi împărţită la doi, înmulţită cu infinitul, din care ştim ca trebuie sa scădem momentele cînd nu ne dorim sa fim aproape unul de celălalt ... apoi adunăm sclipirea cuvintelor citite doar în ochii ce se atintesc reciproc.
   Buzele tale atingand electric buzele mele la despărţire, doar ele par sa spună ce este ascuns în mintea ce deja se gandeste la altceva, în sufletul ce se teme sa nu rămînă singur. Oare sărutul tău minte?


Sărutul tău
 
Bucatele sensibile, moliciunea altor bucatele
Uzuală senzuală ce trezeşte întrebătoarele feţe
Atingeri fine ...
Sărutul tău minte?

Buzele tale  cersind atenţie,
Buzele mele trezite din visare fără intenţie
Sunt luate pe sus de sărutul tău de rămas bun
Oare sărutul tău minte?

Sărut pierdut între noi
Promisiune de revedere
Certitudinea unei noi întîlniri
Sărutul tău minte?

Sărutul tău promite pana data viitoare
Ca vei reveni
Sărutul tău doare ...
Sărutul tău ... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu