Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti. - Octavian Paler

sâmbătă, 13 august 2011

Pierduta in lumea ta


    Lumea mea s-a pierdut, înghiţită de lumea ta în care sentimentele nu îşi au locul, unde puterea si poziţia socială au preţ mai mare decît o persoană ce îţi este alături la bine si la rău. În lumea ta dragostea nu are valoare, pentru ca: "ce înseamnă iubirea atunci cînd crezi ca nu ai nevoie de ea?" 

   Crezi ca este suficient sa primeşti dragoste cu împrumut. O forma de dragoste care nici măcar nu poate sa fie încadrată în categoria iubirii. Este doar o manifestare fizica a unor necesităţi fiziologice trăite spontan si sporadic, accentuate uneori de efectul alcoolului sau al drogurilor, sau de nevoia de a mai schimba din cand în cand decorul. Este doar ... Dar ... asta fac si animalele si fluturii. Nici ei nici tu în acest caz nu ai nevoie de prea multă atenţie, totul se produce maşinal, rapid, trecător si fără prea multă bătaie de cap.
   Poate ca doar faptul ca sunt dependentă de dragoste, ca lumea mea este diferită de a ta din multe puncte de vedere, ca încerc sa atrag atenţia si sa demonstrez ca pot fi iubită, face din mine o femeie care iubeşte prea mult. În lumea mea fără comunicare sinceră si deschisă, fără participare la evenimentele importante din viata fiecaruia, fără gingăşia unui surîs, fără mîngîieri tandre, fără un sărut furat pe ascuns, fără dimineţi îmbrăţişate si telefoane scurte, fără plimbari si seri petrecute împreună în fata televizorului sau la un film în oraş, fără dupaamiezi cu mese servite împreună, fără întîlniri cu prietenii, fără muzica si dans si fără multe alte lucruri mărunte nu poate exista viata.
   Lumea ta este cu mult diferită de a mea. Lumea ta în care comunicarea exista pentru a crea afaceri de succes, o lume în care lucrurile mărunte din lumea mea sunt dizolvate de lucruri care ridica pe piedestaluri oamenii ca fac cariera, oamenii de succes, oamenii ce odată trecuţi prin toate formele de glorie si trecuţi prin viata si pe langa ea, rămîn singuri într-un final. După ce s-au bucurat de tot ce are de oferit lumea sclipitoare a banilor relizează sau nu relizează niciodată ca toate astea sunt fără sens dacă nu au cu cine împărţi trăirile realizarilor lor, cînd constata ca nu au lăsat în urma cea mai mare realizare a omului, un suflet de om care sa-si amintească de el.
   Pierdută în lumea ta, nu găsesc o cale de a-ti cunoaşte inima pe care ai ascuns-o ochilor mei. Poate sunt pierdută pentru totdeauna. Doar un joc pentru tine.

Un comentariu:

  1. Dragos spunea:
    Un joc periculos care duce la pierzania sentimentelor si a iubirii pe care o traiesti, deci nu te lasa inlaturata de aceste fapte materiale pentru ca daca lupti o sa fie mai bine sau mai rau, nu se stie ce ne prezice viitorul dar daca el o sa se trezeasca la realitate si o sa vada cu ochii lui ce sta in fata sa, atunci viitorul este salvat, daca o sa fie prea tarziu el o sa fie trist si o sa aiba regrete mult.Viata merge mai departe cu bune si cu rele.

    RăspundețiȘtergere