Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti. - Octavian Paler

sâmbătă, 13 august 2011

Tu, eu ...

   Poate pentru tine nu are o prea mare importanţă, dar îmi este un dor nebun de tine, de clipele ce trec mult prea repede în prezenta ta,de nopţile în care ai dormit ţinînd-mă în braţe, de ochii ce sorb cu toata intensitatea viaţa din mine, de plăcerea ce îţi da fiori atunci cînd mîinile tale caută trupul meu fierbinte ce îţi cerşeşte atenţia.
   Sa îţi spun cum sunt zilele dintre revederile noastre? Cu ce ar schimba asta atitudinea ta?
   Povestea noastră începe acolo unde fiecare dintre noi a încetat sa creadă în dragoste, acolo unde s-a sfîrşit încrederea în sufletul pereche, unde fiecare a pus capăt suferinţei pricinuite de dezamăgirea de a nu găsi înţelegere la partenerul de viata. Aceasta poveste pare ca vine de nicăieri si se încăpăţînează sa nu se termine chiar si atunci cînd încep sa apară sentimentele ce vrem cu tot dinadinsul sa le ascundem chiar si de noi înşine. 
Tu si eu ...
Un amestec de nuanţe intense 
O şampanie ce ne îmbăta simţurile
Tu dorinţa ...
Eu ispita ...

Tu si eu ...
O combinatie de dorinţe ascunse
Un elixir ce ne salvează de noi insine
Tu cererea ...
Eu oferta ...

Tu si eu ...
Un necunoscut trecut si prezent
O dorinţă mai presus de noi
Tu incertitudinea ...
Eu certa realitate ...

Tu si eu ... vise, dorinţe, realităţi ...
Cuvinte nespuse
Lupte cu noi si viaţa 
Legătura ce face prezentul posibil ...

Tu, eu, necunoscutul ...
Trecutul, prezentul, viitorul
Carte diem ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu