Nu mă pricep foarte tare sa folosesc cuvintele astfel încît sa rostească ceea ce gîndesc atunci cînd nu eşti în prezenta mea, dar atunci cînd mă uit în ochii tai este ca si cum as privi un cer superb noaptea, sau un răsărit de poveste si asta mă ajuta sa fiu aici cu tine. Este ceva în ochii tai de parcă as privi stelele ... undeva ascuns bine de ochii privitorului, chiar si de ochii mei, sentimentul acesta căruia nu vrei sa-i dai drumul de teama de a nu te expune.
Sunt aici și nu renunţ deşi de multe ori pare ca cerul nostru este rănit; îţi ofer dragoste și atunci cînd întinzi între noi spaţiul de care crezi ca ai nevoie pentru a fi tu ... aştept cu răbdare pentru ca ştiu ca vei găsi mereu drumul spre noi. Stelele cerului nostru ard căzînd pe pămînt, încercînd sa ne înveţe ceva, valoarea o vom afla nerenuntand.
Nu vreau sa fiu cineva care renunţă uşor, de aceea voi rămîne sa văd diferenţele care ne pot învăţa cum sa folosim darurile pe care le primim unul de la celălalt. În final, tu eşti prietenul sufletului meu și lupt pentru ca legătură noastră sa existe, am învățat multe chiar fără cuvinte ... dacă într-o zi ți-ai lăsa sufletul în palma mea as şti ca nu am luptat în zadar ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu